M-am gandit sa atac un subiect important si de aceea mi-am luat un pahar mare de apa rece in fatza si curajul in dintzi.
Despre iubire.....
Multe de spus inca, parca din ce scriu imi vine sa mai scriu despre subiectul asta.
Totushi nu despre sentiment in sine vreau sa scriu ci despre pasiunea mistuitoare care il precede, ma intrebam acum mult timp daca nu cumva iubirea se stinge cu timpul, nu se stinge deloc, se transforma in sentimentul profund si semnificativ pe care ni-l dorim cu totzii in vietzile noastre. Dar pasiunea unde dispare? Ce face ea in timpul asta? sta ascunsa? sau si ea sufera transformari?
Imi doream uneori ca pasiunea aceea sa-mi curga inca prin vene sa ma anime sa ma faca sa-mi pierd somnul, dar daca mie mi se intampla asta ash vrea sa i se intample si Ei acelashi lucru.
Sa fim periodic scuturatzi de fiorul iubirii liceene, sa ne sorbim din priviri stand pe o banca in parc.
Dar toate astea sint posibile daca te indragostesti din nou, eu periodic ma indragostesc de aceeashi femeie.
Resimt aceeashi placere cand o astept in fatza teatrului cu biletele in mana, cand ma uit la ea cum imi prepara cafeaua de dimineatza, cand se cuibareste la mine in bratze.
Asha ca ma vad nevoit sa redefinesc iubirea in fiecare anotimp, in fiecare clipa.
Altfel simt ca ishi pierde conturul ca se goleste de sens si se varsa in cotidian in obishnuintza. Iar eu nu sunt sclavul rutinei si refuz sa fiu macar in ce priveste IUBIREA ::))
2 comentarii:
Nu dispare nicăieri, doar se transformă!
Pentru orice, in viata, exista momentul potrivit, locul potrivit, omul potrivit; si nu intotdeauna ceea ce simtim este si ceea ce se petrece cu adevarat, sau este, dar pentru moment. Iar fiecare moment trebuie savurat, asa, ca o gura de cafea, simtind aroma cum se imprastie in gura lasand acea placuta senzatie catifelata si parfumata! Toti crestem, ne dezvoltam, evoluam, ne imbogatim simturile, ideile, valorile, cream, in noi si din noi un EU mai frumos, mai bun, mai intelept! Sau asa ar fi frumos sa fie... Depinde de noi ca sa asimilam aceasta bogatie! Iubirea, la diferite varste, ne caracterizeaza nivelul de evolutie! Crestem langa un om si constatam, in timp, ca nu este de ajuns sa crestem impreuna pentru ca drumurile sa se incadreze pe aceeasi "orbita". Structura sufleteasca ne separa sau ne uneste. Si nu numai. Ajungem uneori, in timp, sa constatam ca nu mai avem acelasi drum, desi exista iubire. Fiecare etapa traita ne ajuta sa ne descoperim si ajunge sa ne defineasca. Echilibrul, autocunoasterea, respectul, rabdarea sunt cateva cuvinte cheie pentru fiecare etapa a vietii. Ce e mult strica, ce-i putin n-ajunge! Hai sa ne regasim, redescoperim, reevaluam undeva la mijloc...de codru verde! Da, uneori, iubirea se stinge. Iubirea pentru ACEA persoana, insa, iubire exista. Mereu. :)
Trimiteți un comentariu