Era intr-o vineri, ziua nu se anuntza cu nimic spectaculoasa ba chiar incepuse prost ptr mine.
Imi savuram cafeaua in fatza monitorului si-mi impartzeam gandurile aiurea, majoritatea lor fugeau departe de orashul asta aglomerat, se risipeau pe drumuri lungi cu mashina pe popasuri pe maluri de rau.
Visele ptr concediul de anul asta se impleteau armonios cu aminririle placute din concediile in care am strabatut tzara asta minunata.
Sa revin la vinerea asta. Pe langa faptul ca era vineri am uitat sa spun ca era si 13 ::)) da cum poate sa fie mai rau.
Ma uitam la graficele mele zilnice cand s-a intamplat minunea.
M-am ridicat direct la cer si am atins cu buricele degetelor fericirea, era calma, senina si mirosea a iarba prospata.
Totul se luminase in jurul meu, toata lumea mea interioara se cutremurase teribil.
Era oare adevarat? Visam? Savuram fiecare clipa ca si cum era ultima, ma durea sufletul de atata fericire.
A durat mult sau a durat putin nu-mi mai dau bine seama, insa stiu ca am ajuns la cer si de acolo m-am intors mai puternic, m-am intors sigur pe mine, acum stiu ca se poate, acum cunosc drumul.
Nimic nu ma poate tulbura ptr ca stiu ca a fost momentul meu de gratzie.
Data viitoare am sa fiu mai atent, am sa tetzin toate amanuntele, am sa invatz drumul pana acolo ca sa ma duc si singur::)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu