am fost pana in cer si "napoi

Era intr-o vineri, ziua nu se anuntza cu nimic spectaculoasa ba chiar incepuse prost ptr mine.
Imi savuram cafeaua in fatza monitorului si-mi impartzeam gandurile aiurea, majoritatea lor fugeau departe de orashul asta aglomerat, se risipeau pe drumuri lungi cu mashina pe popasuri pe maluri de rau.
Visele ptr concediul de anul asta se impleteau armonios cu aminririle placute din concediile in care am strabatut tzara asta minunata.
Sa revin la vinerea asta. Pe langa faptul ca era vineri am uitat sa spun ca era si 13 ::)) da cum poate sa fie mai rau.
Ma uitam la graficele mele zilnice cand s-a intamplat minunea.
M-am ridicat direct la cer si am atins cu buricele degetelor fericirea, era calma, senina si mirosea a iarba prospata.
Totul se luminase in jurul meu, toata lumea mea interioara se cutremurase teribil.
Era oare adevarat? Visam? Savuram fiecare clipa ca si cum era ultima, ma durea sufletul de atata fericire.
A durat mult sau a durat putin nu-mi mai dau bine seama, insa stiu ca am ajuns la cer si de acolo m-am intors mai puternic, m-am intors sigur pe mine, acum stiu ca se poate, acum cunosc drumul.
Nimic nu ma poate tulbura ptr ca stiu ca a fost momentul meu de gratzie.
Data viitoare am sa fiu mai atent, am sa tetzin toate amanuntele, am sa invatz drumul pana acolo ca sa ma duc si singur::)).

despre iubire

M-am gandit sa atac un subiect important si de aceea mi-am luat un pahar mare de apa rece in fatza si curajul in dintzi.
Despre iubire.....
Multe de spus inca, parca din ce scriu imi vine sa mai scriu despre subiectul asta.
Totushi nu despre sentiment in sine vreau sa scriu ci despre pasiunea mistuitoare care il precede, ma intrebam acum mult timp daca nu cumva iubirea se stinge cu timpul, nu se stinge deloc, se transforma in sentimentul profund si semnificativ pe care ni-l dorim cu totzii in vietzile noastre. Dar pasiunea unde dispare? Ce face ea in timpul asta? sta ascunsa? sau si ea sufera transformari?
Imi doream uneori ca pasiunea aceea sa-mi curga inca prin vene sa ma anime sa ma faca sa-mi pierd somnul, dar daca mie mi se intampla asta ash vrea sa i se intample si Ei acelashi lucru.
Sa fim periodic scuturatzi de fiorul iubirii liceene, sa ne sorbim din priviri stand pe o banca in parc.
Dar toate astea sint posibile daca te indragostesti din nou, eu periodic ma indragostesc de aceeashi femeie.
Resimt aceeashi placere cand o astept in fatza teatrului cu biletele in mana, cand ma uit la ea cum imi prepara cafeaua de dimineatza, cand se cuibareste la mine in bratze.
Asha ca ma vad nevoit sa redefinesc iubirea in fiecare anotimp, in fiecare clipa.
Altfel simt ca ishi pierde conturul ca se goleste de sens si se varsa in cotidian in obishnuintza. Iar eu nu sunt sclavul rutinei si refuz sa fiu macar in ce priveste IUBIREA ::))

vreau sa treaca vara

Vreau sa treaca vara, da, sa ne lase in pace cu caldura ei cu tot.
A fost si inca este, o vara rautacioasa, ia vietzi omenesti si distruge culturile de plante.
Ne sufoca si nu are mila de batranii neputincioshi care ies din case la ora pranzului. Sa ishi duca vara asta soarele la doctor, sigur are ceva de ne dogoreste cu atata rautate.
Sa vina toamna cu ploile ei sa se duca si ultima urma de arshitza.
Sa fie racoare sa ne dorim un culcush caldutz sa ne bucuram de atingerea celuilalt.
Incapatzanata vara asta sau incapatzanatzi noi oamenii care distrugem natura intr-un ritm asha de alert incat biata de ea nu mai are timp sa se refaca.
Da cineva tot trebuie sa fie vinovat de caldura asta ::)))

Caldura mare monsher

Prin fortza imprejurarilor azi am fost silit sa ies la orele pranzului din birou.
Catastrofa pe strazile Bucurestiului, atata caldura n-am patimit niciodata.
Aerul care imi intra in plamani era fiert, copt, fierbinte nu gasesc sinonim.
Drumul meu ducea la Banca, acolo oaza de racoare m-a doborat, era placut, atat de placut incat nu-mi doream sa mai plec, ma uitam afara la oamenii care se tarau prin vipie si eu imi savuram apa de la Fantana tolanit pe un jiltz in asteptarea functzionarei.
Ea nu se grabea si eu eram fericit ptr prima data in viata aveam rabdare si asta imi dadea satisfactzie.
S-a scuzat ca m-a facut sa astept, iar eu am uimit-o cu bunavointza mea :
- Doamna daca putetzi sa tragetzi de timp sa stau cat mai mult aici pe scaunul asta v-ash ramane dator.
S-a uitat la mine neincrezatoare...
-Vorbesc serios imi place sediul dumneavoastra e asha racoare, am adaugat eu.
Din pacate am terminat repede si a trebuit sa ies, uitasem parca de caldura de afara asha ca m-am trezit iar cuprins de sudoare din toate partzile.
Am auzit glasul interior care ma indemna sa-mi cumpar apa. Am dat curs chemarii si am intrat intr-un magazin, o sticla de jumatate de litru mi-am zis ca e suficient, dar ce mult ma amageam.
A trebuit sa imi iau iar apa ptr ca sticla s-a golit imediat.
De data asta 2 litri. Ca sa nu mai lungesc povestea am baut azi 3,50 apa plus cafea si alte sucuri ocazional.
Am ctit undeva ca apa e indicata si ca omul ar trebui sa consume zilnic 3-4 litri, radeam atunci n-am crezut ca pot sa beau intr-o singura zi atata apa.
Si cu atata placere.
Am realizat tot azi ca omul e capabil sa se adapteze unor conditzii foarte vitrege.
Cand mergeam pe strada aveam impresia ca strabat deshertul, probabil ca in deshert ziua de azi e o zi obisnuita insa apa lipseste, cu ocazia asta m-am felicitat ca traiesc in Romania unde exista chioshcuri de unde potzi sa-ti cumperi apa de izvor. Ehei nici nu realizam noi cat de norocoshi sintem ::))). Acesta este tonul de incheiere, optimist azi desi a fost " caldura mare monsher" .

muncim si asta ne face placere

Ei da ptr ca si munca trebuie facuta de cineva, nu?
Dar oare cati dintre noi se duc la munca cu zambetul pe buze?
Cati asteapta cu nerabdare sa inceapa ziua de lucru?
Foarte putini.
M-am intalnit acum ceva vreme cu o prietena pe care n-o vazusem de foarte mult timp.
Intrebarile obishnuite - Unde lucrezi?
- Cum e?
- Cat castigi?
Pana aici nimic spectaculos insa cand i-am spus ca eu abia astept sa ajung pe scaun la birou sa-mi deschid calculatorul ea a ramas muta de uimire.
I-am mai spus ca resimt in primele ore ale dimineatzii o placere extraordinara cand imi verific mailurile, cand imi deschid ferestrele de grafice.
Neincrezatoare femeia din fatza mea a inceput sa rada.
- Tu faci misto de mine....
-Deloc am sarit repede sa ma apar.
- Atunci ai innebunit?
Ha, probabil, la asta nu ma gandisem :))
Dar eram asha de convins ca sunt foarte multzi oameni care muncesc cu placere ca si mine incat nu am avut retzineri in a afirma asta.
Dar am invatzat ca atunci cand faci destainuri si cand bei trebuie sa ai masura.
Acum ma abtzin de la amandoua.

o zi obisnuita

Azi de dimineata m-am sculat cu chef de munca.
Uneori ma simt ca o albina muncitoare care strange polen ptr vremuri grele, alteori ma simt trantor in stup. Azi e ziua albinei din mine. Asa ca am sa onorez toate ordinele din stup si am sa ma ocup cu precadere de polenul meu.
De azi voi contoriza cat strang, cat efort depun, cu ce ma aleg din efort.
Sa vedem ce scop maretz ma anima azi si de acum inainte.
Pai sa fiu sincer imi doresc sa strang pana la iarna in jur de 150.000 euro, e mult ? e putin?
Ptr mine e munca multa si atat.
Planuri, idei, toate trebuie elaborate si respectate intocmai.
Sa nu zabovesc prea mult pe aici ma duc sa fac banutzii ::))
Cat se poate azi iar ce ramane las pe maine ::))))

sa incepem blogul

De ce blog? Ptr ca e la moda ? Ptr ca nu mai avem hartie de scris?
Nu .... Ptr ca simtzim nevoia patologica sa ne exprimam in scris si nevoia organica de-a fi cititzi de altzii.